Proiecte

Din dorinţa de a oferii comunităţii posibilitatea de a avea acces la un sistem medical de o calitate superioară, Consiliul Local Șopotu Nou solicită finanţare pentru dotarea cu aparatură şi mobilier a Cabinetului Medical Uman din comună. Singurul lucru care nu poate fi cumpărat din lume este Viața. Prin urmare, tot ce ajută la menținerea, prelungirea și înfrumusețarea ei reprezintă o investiție înțeleaptă. Iar lucrul în care merită să investim cel mai mult este menținerea sănătății. Sănătatea este bunul cel mai de preț pe care ni l-a dat Dumnezeu fără să ne ceară nimic în schimb, și atunci este de datoria fiecăruia dintre noi să o îngrijim. Aparatura medicală este absolut necesară și prioritară în vederea obținerii unui set de informații despre diagnosticul şi tratamentul unei anumite afecţiuni. Aceste informații sunt rezultatul unei evaluări complete a dovezilor practicii medicale. Scopul definirii lor este de a ajuta personalul medical şi pacienţii în luarea deciziilor asupra modului cel mai adecvat de îngrijire a afecţiunii respective. Protocolul de practică medicală reprezintă un formular care descrie modul obişnuit de a furniza îngrijiri unui anumit tip de pacient. Astfel, el cuprinde o înşiruire în timp a unor procese (analize, medicaţie, tratamente) necesare obţinerii unui rezultat dorit de la un pacient care a fost supus unei proceduri specifice sau unui tratament. Protocoalele se stabilesc pentru principalele episoade de îngrijire ale unui tip de pacient, ca de exemplu pentru imunizări la copii, tratamentul infarctului ş.a.m.d. Personalul medical specializat și aparatură medicală trebuie folosite împreună, acestea fiind complementare; căci aparatură medicală furnizează informațiile necesare pentru a determina diagnosticul, în timp ce personalul medical face legătura între informațiile obținute şi practica medicală de zi cu zi. Personalul medical ce își desfașoară activitatea în localitate este foarte dedicat, însă lipsa aparaturii medicale face ca activitatea acestora să fie mult îngreunată.

Sistemul de sănătate a fost întotdeauna un subiect sensibil în România deoarece ani la rând a fost subfinanţat şi influenţat de un management deficitar, dacă nu chiar corupt. Aceasta a avut ca rezultat un sistem mult slăbit, incapabil să facă faţă cerinţelor curente. Însă, odată cu situaţia economică din România s-a înrăutăţit, presiunea pe sistem a crescut şi mai mult. Sistemul medical, aşa cum este structurat în prezent, este puternic centralizat, majoritatea deciziilor importante luându-se la nivelul Ministerului Sănătăţii. Alocarea resurselor se face în continuare într-un mod discreţionar fără a avea la bază criterii acceptate la nivel naţional sau internaţional. În fapt, în absenţa acestor criterii de diferenţiere în baza cărora să se ia deciziile, este imposibilă realizarea unei fundamentări pentru luarea deciziilor. Trebuie menţionat faptul că la nivel central nu există sisteme care să aibă ca scop asigurarea calităţii, siguranţa pacientului şi managementul riscului şi, în ciuda faptului că siguranţa pacientului şi calitatea actului medical ar trebui să fie monitorizate constant, de regulă ele ocupă un loc secund. Consiliul Local Șopotu Nou se confruntă cu problemele menţionate mai sus şi anume lipsa unui buget substanţial pentru rezolvarea insuficienţelor din sistemul de sănătate din comună.

Problemele de sănătate ale populaţiei ca şi dificultăţile sistemului medical românesc sunt probleme apărute pe termen lung şi ale căror consecinţe se vor resimţi încă în viitor, neputând fi rezolvate pe termen scurt. Standardul de viaţă scăzut al populaţiei şi resursele scăzute ale sistemului medical sunt primele cauze ale situaţiei actuale a stării de sănătate a populaţiei din România: faţă de celelalte ţări europene, unele rate înalte ale morbidităţii, cât şi o rată mai ridicată a mortalităţii materne şi infantile. Toate mecanismele distorsionante de care am vorbit mai sus au creat tensiuni financiare, în unele părţi ale sistemului sanitar dezavantajate faţă de altele şi au redus controlul eficient şi transparent al resurselor şi aşa insuficiente. Pe parcursul tranziţiei s-a constatat perpetuarea marii majorităţi a problemelor vechiului sistem în ceea ce priveşte calitatea slabă a unora dintre serviciile acordate de serviciile publice, cauza fiind dotarea redusă cu utilităţi şi tehnologie modernă a multora dintre unităţile sanitare, deteriorate în prezent (excluzând aici centrele universitare, care au avut un statut privilegiat). De asemenea, a existat lipsa unei politici eficiente de investire în diminuarea disparităţilor urban–rural, în oferta de servicii publice (pentru a fi rezolvată problema accesului la asistenţa primară în spaţiul rural) cât şi implicarea financiară redusă în iniţierea unor programe eficiente de sănătate publică/prevenire. Disparităţile financiare dintre regiunile bogate şi sărace explică deficienţele de investiţie în zonele sărace. Nu a existat o politică eficientă de atragere, prin stimulente financiare serioase, a personalului medical, în zonele rurale. Îmbunătăţirea sistemului de sănătate în România este corelată cu dezvoltarea economică a ţării, fiind, deci, o problemă de lung termen. În acest context, trebuie avute în vedere o serie de politici care să ţintească prin implicare financiară crescută rezolvarea principalelor puncte slabe ale stării de sănătate în România: îmbolnăvirile cu TBC, îngrijirea mai eficientă a mamei şi nou-născutului, investirea în copii şi în educarea pentru prevenire, asistenţa primară în mediul rural. De asemenea, pentru grupurile sărace, găsirea de soluţii de creştere a accesului la servicii prin alocaţii suplimentare de ajutor pentru cumpărarea medicamentelor sau în cazul celor săraci din mediul rural s-ar putea discuta punerea la dispoziţie a unor mijloace de transport gratuit, pentru a putea ajunge la ambulatoriu în oraşele apropiate. Alocarea resurselor în sistem trebuie regândită, în sensul investirii mai mult în asistenţa primară rurală, aşa cum şi-a propus reformarea sistemului, la începutului anului 1996, o dată cu trecerea la asigurări. De asemenea, trebuie regândite alte dimensiuni ale sistemului, pentru a creşte calitatea actului medical şi accesul populaţiei la el. Comuna Șopotu Nou este destul de izolată față de celelalte localități care dispun de aparatură medicală, de aceea achiziționarea de mobilier și aparatură medicală reprezintă o necesitate urgentă pentru întreaga populație din zonă, mai ales că sunt numeroși copii și bătrâni a căror sănătate depinde de existența acestora, în special sugarii care au nevoie de o atenție deosebită din partea peronalului medical și de condiții speciale fiind nevoie să fie consultați înntr-un mediu steril cu aparatură specifică.